„Cine nu se respectă pe sine, nu poate să fie respectat de alții.”Nicolae Iorga · Cugetări · 1911 · secțiunea VI
Respectul de sine este fundamentul fără de care respectul altora nu poate exista.
Iorga subliniază că respectul extern este o reflectare a celui intern. Dacă nu îți prețuiești propria persoană, nu îți stabilești limite și nu îți aperi demnitatea, ceilalți vor simți acest lucru și te vor trata în consecință. Un angajat care acceptă constant umilințe fără să protesteze nu va fi respectat de șefi, ci exploatat. Respectul de sine se câștigă prin integritate și consecvență.
Respectul de sine nu e o armură pe care o porți, ci o decizie pe care o iei în fiecare dimineață. Iorga sugerează că el se naște din acțiuni mici, nu din declarații mari. De exemplu, atunci când alegi să nu răspunzi la un e-mail după ora programului de lucru, îți definești o limită. Această alegere zilnică îți construiește un caracter pe care ceilalți îl observă. Așa cum un grădinar udă rădăcina pentru a vedea floarea, tu trebuie să îngrijești respectul interior pentru a vedea cum înflorește în ochii lumii.
De ce contează Ne învață că pentru a fi tratați corect de ceilalți, trebuie mai întâi să ne tratăm corect pe noi înșine.