Carte
Timaios
de Platon · -360 · 1 fișă de lectură · domeniu public
1 fișă
Timaios · -360
Într-o mare închisă, insulele mici sunt nodurile prin care trece totul.
Cicladele sunt insulele mici dintre Atena și Creta: Naxos, Paros, Keros, Delos, Thera. Între 3200 și 2000 î.Hr., oamenii de acolo topeau bronz, navigau între insule și sculptau în marmură figurine subțiri, cu brațele încrucișate, pe care muzeele le numesc azi „idoli cicladici”. Pe Keros, arheologii au găsit mii de asemenea figurine sparte intenționat și aduse din toată Egeea — un sanctuar maritim cu o mie de ani înainte de Troia lui Homer. Insulele au fost apoi prinse în orbita Cretei minoice, prima civilizație palațială a Europei, cu scriere, drumuri, flotă și fresce. Pe Thera (Santorini de azi), orașul Akrotiri a fost acoperit de cenușa unei erupții uriașe, pe la 1600 î.Hr., și s-a păstrat cu case cu etaj, canalizare și picturi murale cu corăbii. Faptul că Platon plasează dispariția Atlantidei „într-o singură zi și o singură noapte” a făcut pe mulți să vadă în Thera ecoul îndepărtat al mitului; e o ipoteză, nu o dovadă. Ce contează pentru firul nostru e cronologia: lumea aheilor care va asedia Troia crește pe ruinele acestei Egee timpurii, îi preia flota, scrierea și gustul pentru palate. Paralela de azi: insulele mici dintr-o mare închisă sunt și acum noduri — porturi, cabluri submarine, baze — mai importante decât mărimea lor. Cine controlează Cicladele controlează drumurile.
“Dar mai apoi au venit cutremure violente și potopuri; și într-o singură zi și o singură noapte de nenorocire toți oamenii voștri de război s-au scufundat în pământ, iar insula Atlantida a dispărut la fel în adâncurile mării.”