„O sesiune curată cu un prompt mai bun bate aproape întotdeauna o sesiune lungă cu corecții acumulate.”Anthropic (documentația Claude Code) · Best practices for Claude Code · 2026 · Best practices for Claude Code (code.claude.com, 2026) — secțiunea «Course-correct early and often»
După două corecții ratate: /clear și un prompt mai bun, nu a treia corecție.
Cele cinci tipare. Sesiunea «chiuvetă»: sarcini fără legătură în același context, fiecare lăsând reziduuri — /clear între ele. Corecția la nesfârșit: după două corecții ratate, contextul e plin de abordări eșuate și fiecare răspuns e mai prost — /clear și un prompt nou care încorporează ce ai învățat, nu o a treia corecție. CLAUDE.md supra-specificat: reguli pe care Claude le ignoră fiindcă se pierd în zgomot — taie, sau transformă regula în hook. Încredere fără verificare: cod care «pare bine» și e greșit — teste, scripturi, capturi. Explorare infinită: «investighează» fără scop umple fereastra cu sute de fișiere — scop îngust sau un subagent care întoarce doar concluzia. Tweak-urile de productivitate din același ghid, în ordinea în care le folosești: Esc oprește fără să piardă contextul; Esc Esc sau /rewind întoarce conversația, codul sau ambele la un punct de control (fiecare prompt creează unul) și poate rezuma doar o porțiune; /compact cu instrucțiuni alege ce supraviețuiește; /btw pentru întrebări laterale care nu intră în istoric; /rename ca sesiunile să fie ramuri de lucru; /usage arată ce consumă limitele; /permissions și sandbox pentru mai puține întreruperi; o linie de stare cu consumul de context. Ghidul se încheie cu antidotul la rețete: când o sesiune a mers bine, observă ce a mers — promptul, contextul, modul — și de ce.
Cardul spune că contextul se curăță, nu se acumulează. Pasul următor: curățenia începe înainte de primul mesaj. Majoritatea sesiunor eșuează pentru că nimeni n-a definit «gata». Fără o definiție, modelul umple fereastra cu explorare, iar tu corectezi în cerc. Spune explicit forma rezultatului: un test care trece, un fișier modificat, un răspuns de trei rânduri. Atunci curățarea devine ușor de decis: dacă «gata» e atins, /clear și treci la următoarea sarcină. Exemplu: în loc de «repară pagina de login», scrie «repară login; gata când testul de parolă greșită trece». Sesiunea capătă un final natural, nu unul obosit. Următorul pas: ce faci când «gata» nu vine și corecțiile se înmulțesc.
Pasajul 1 a definit «gata». Dar uneori «gata» nu vine: corectezi, greșești, corectezi din nou. Ghidul dă o regulă mecanică: după două corecții ratate, oprește. Nu pentru că modelul ar fi devenit prost, ci pentru că contextul e acum plin de încercări eșuate, iar fiecare răspuns le moștenește. Corecția nu e a treia runda de corecții, ci o sesiune nouă. Diferența e subtilă și importantă: nu repeți promptul original, ci scrii unul nou care încorporează ce ai învățat din eșec. Exemplu: după două încercări de a repara un test care pică, nu spui «mai încearcă». Închizi, și scrii «testul pică pentru că funcția primește date nul; repară validarea dinaintea apelului». Sesiunea curată cu lecția inclusă bate sesiunea lungă. Următorul pas: ce faci când nu vrei să pierzi totul, ci doar o porțiune.
De ce contează Fiecare tipar are o corecție mecanică; ce le leagă e că tratează contextul ca pe ceva de curățat, nu de acumulat.