„Când omul renunță la toate dorințele care apar în minte, el este mulțumit în sine.”Bhagavad Gita · Bhagavad Gita · -200 · capitolul 2, versetul 55
Mulțumirea nu se cumpără: apare când alergarea după dorințe se oprește.
Textul distinge între dorințele care apar în minte, ca fenomene, și faptul de a le urma. Cine le urmărește pe fiecare rămâne flămând, pentru că satisfacerea unei dorințe naște alta. Cine le lasă să treacă descoperă o liniște care nu depinde de nimic exterior. Cine cumpără fiecare noutate pentru a se simți bine rămâne gol; cine se oprește și stă cu sine descoperă că lipsea doar liniștea, nu obiectul.
Cardul spune că mulțumirea nu se cumpără. Hai să privim mai de aproape ce se întâmplă între dorință și acțiune. O dorință apare, apoi urmează o clipă scurtă în care putem alege: o urmărim sau o lăsăm să treacă. De obicei nu observăm deloc clipa aceea. Gândiți-vă la telefonul din buzunar: apare impulsul de a verifica, iar mâna deja s-a mișcat. Antrenamentul propus aici nu e să renunți la telefon, ci să vezi momentul în care impulsul se naște. Odată văzut, alegerea devine reală. Pasul următor: ce faci exact în clipa aceea, când o vezi.
De ce contează Util contra consumului impulsiv și al agitației interioare: mulțumirea nu se cumpără, se descoperă când alergarea se oprește.