„Prejudecata face ca virtutea să devină obicei.”Edmund Burke · Reflecții asupra Revoluției din Franța · 1790 · paragraful despre prejudecată și virtute
Virtutea e mai puternică când a devenit obicei decât când e dovedită cu argumente.
Burke folosește «prejudecată» în sens vechi, de judecată pre-formată, moștenită, nu de ură. Ideea: un om care a primit de la familie și comunitate anumite înclinații morale acționează bine spontan, fără să calculeze. Mecanismul e obișnuința — virtutea devine reflex, nu efort. Exemplu: cineva care nu minte nu pentru că a demonstrat filosofic că minciuna e rea, ci pentru că așa a fost crescut.
Dacă virtutea devine reflex, atunci timpul e un aliat moral, nu un dușman. Obiceiurile nu se inventează peste noapte; se depun încet, ca un sediment. De aici și miza politicii lui Burke: o societate este un depozit de judecăți testate de generații, iar distrugerea lor lasă oamenii fără instinctele care îi călăuzesc. Gândește-te la vecinul care ajută la stingerea unui incendiu înainte să se întrebe dacă e treaba lui. Nu a cântărit nimic; a fost pur și simplu pregătit. Dar dacă obiceiul e atât de puternic, apare o întrebare incomodă: ce facem când un obicei moștenit este chiar el nedrept?
De ce contează Ajută la înțelegerea de ce educația și exemplele din jur contează mai mult decât regulile scrise, și de ce reformele care ignoră obiceiurile eșuează.