Conștiința apare prin bucle auto‑referențiale, ca o mână ce se desenează pe sine.
Hofstadter compara mintea cu un desen al lui Escher, unde o scară pare să urce mereu, dar se întoarce de unde a pornit. El a legat asta de descoperirea lui Gödel: un sistem suficient de complex poate vorbi despre el însuși. Poate exact acest tip de buclă auto-referitoare creează senzația de „eu" din creierul nostru.
Hofstadter nu spune că orice buclă e conștiință. Un termostat are o buclă simplă: pornește sau oprește căldura. Dar nu simte nimic. Diferența e în complexitate. Când buclele se împletesc suficient de multe, apare ceva nou. Gândește-te la un joc de șah. Regulile sunt simple, dar combinațiile lor creează strategii pe care nimeni nu le-a prevăzut. La fel, buclele din creier s-ar putea împleti până când apare senzația de sine. Următorul pas e să înțelegem câte bucle sunt necesare.
De ce contează Ideile din carte influențează azi cercetarea despre cum ar putea apărea conștiința în inteligența artificială.