„Multe minuni sunt, dar nimic mai minunat decât omul.”Sofocle · Antigona · -441 · versul 332
Ingeniozitatea omului nu e bună sau rea: aceeași putere care construiește poate și distruge.
Corul din piesă enumeră realizările omului: navigația, agricultura, limbajul, gândirea, organizarea civică. Minunea e dublă, pentru că aceleași puteri pot servi și răul. Cuvântul grecesc dein sugerează și uimire, și pericol: cine e prea istet poate deveni amenințător. Exemplu: tehnologia care ne dă medicamente și comunicații ne dă și arme și supraveghere; aceeași ingeniozitate, două direcții.
Corul laudă omul pentru că singur face legile care îl țin în frâu. Aici e pasul în plus: minunea nu e doar puterea, ci capacitatea de a se auto-limita. Un cuțit taie pâinea sau rănește; ce decide e mâna care îl ține. Iar mâna ascultă de o hotărâre luată în comun. Sofocle sugerează că ingeniozitatea devine cu adevărat umană doar când își impune reguli sieși. De aceea orașul, cu adunarea lui, apare în listă alături de navigație și vorbire. Întrebarea care urmează: ce se întâmplă când cineva își pune propria lege peste legea orașului?
Antigona e exact răspunsul la întrebarea lăsată deschisă. Când Creon își face propria hotărâre mai presus de regulile comune, aceeași isteață care construiește orașul începe să-l distrugă. Nu e un monstru, ci un om istet care a uitat că ingeniozitatea se oprește undeva. La fel, un șef care-și scrie regulile proprii nu mai conduce, ci doar decide. Corul avertizează: cine e prea istet poate deveni amenințător. Dar ce îl oprește pe cineva care nu se mai ascultă pe sine?
Pasajul precedent s-a întrebat dacă există vreo cale de scăpare din capcana istetimii. Piesa indică o direcție: nu mai multă inteligență, ci altceva. Corul încheie cu un avertisment care sună ciudat astăzi — cine cultivă doar istetința sfârșește rău, iar cine își păstrează o limită trăiește bine. Adică soluția nu e o tehnică mai bună, ci o capacitate de a spune stop. În viața de zi cu zi: cine știe să facă bani pe orice cale poate totuși refuza o afacere murdară. Refuzul nu e slăbiciune, e partea minunii. Dar ce anume ne dă puterea să refuzăm, dacă nu istetința?
De ce contează Utilă în dezbateri despre tehnologie sau progres: ne amintește că instrumentele neutre devin bune sau rele prin alegerea noastră.