„Nu credeam că decretele tale au atâta putere încât să poată trece peste legile nescrise, sigure ale zeilor.”Sofocle · Antigona · -441 · versul 453
Decretul are putere doar acolo unde și cât timp e ascultat; legile nescrise rămân.
Există reguli pe care nimeni nu le-a promulgat, dar pe care le recunoaștem instinctiv: să-ți îngropi morții, să-ți aperi copilul, să nu trădezi familia. Sofocle le numește nescrise și sigure pentru că rezistă oricărei schimbări de regim. Puterea unui decret e limitată de timp și de teritoriu; conștiința nu e. Exemplu: un regim totalitar poate interzice ajutorarea persecutaților, dar cei care ascultă de propria conștiință rămân, în ochii posterității, dreptatea însăși.
Sofocle ne lasă un test tacit: dacă un ordin te face să te simți străin de tine însuți, semnalul merită luat în serios. Legile scrise vin de undeva, de la cineva, și pot fi revocate mâine. Normele nescrise nu au autor și nici adresă; de aceea nu pot fi suspendate. Gândește-te la un funcționar căruia i se cere să semneze o listă de oameni de arestat. Hârtia e în regulă, semnătura e la el. El simte imediat că ceva nu se potrivește, fără să poată cita un articol. Antigona arată că acest sentiment nu e slăbiciune, ci o formă de cunoaștere. Dar de unde vine el, dacă nimeni nu l-a predat la școală?
De ce contează Ajută pe cineva care trebuie să aleagă între o dispoziție oficială și un principiu moral pe care nu-l poate justifica formal, dar îl simte clar.