„Ce este acum dovedit a fost cândva doar imaginar.”William Blake · Căsătoria Cerului cu Infernul · 1793 · Proverbele Infernului
Fiecare fapt dovedit a fost mai întâi o fantezie pe care cineva a refuzat să o abandoneze.
Blake arată că imaginația nu e opusul cunoașterii, ci punctul ei de plecare. Orice fapt dovedit a existat mai întâi ca ipoteză considerată absurdă. Mecanismul e istoric: cineva imaginează un lucru imposibil, îl testează, iar imaginația se convertește în dovadă. Călătoriile spre Lună au fost literatură de ficțiune înainte de a fi inginerie. A disprețui imaginația înseamnă a disprețui sursa oricărui viitor fapt.
Cardul spune că imaginația precede dovada. Pasul următor: nu orice fantezie devine fapt, ci doar cea care acceptă să fie testată. Blake sugerează o diferență practică între vis și ipoteză. Ipoteza absurdă rămâne deschisă verificării; visul evită orice control. De pildă, cine visează să schimbe meseria nu e încă ipoteză, dar devine una când scrie un plan și îl încercă trei luni. Atunci fantezia capătă structură de experiment. Iar dacă testul eșuează, nu imaginația a fost vinovată, ci versiunea ei netestată. Cum arăți însă diferența în fața unui interlocutor care râde?
De ce contează Folosește când ideile noi sunt respinse ca năstrăvnice, fie în știință, fie în planurile personale considerate nerealiste.