„Nicio pasăre nu zboară prea sus, dacă zboară cu aripile ei.”William Blake · Căsătoria Cerului cu Infernul · 1793 · Proverbele Infernului
Excesul e periculos doar când aripile nu sunt ale tale.
Blake atacă teama de exces. Dacă energia vine din interior, din propria voință și viziune, ea nu poate deveni dăunătoare prin simplul fapt că e mare; devine periculoasă doar când e împrumutată, imitată sau îndreptată de alții. O persoană care își urmează darul real, ca un pictor care pictează din necesitate interioară, nu poate picta prea mult. Limita apare abia când zborul e susținut de aripi străine.
Blake ne lasă un test simplu: de unde vine energia ta? Dacă e a ta, excesul nu e o problemă. Dacă e împrumutată, orice vârf devine prăbușire. Gândește-te la cineva care aleasă o carieră pentru că părinții o voiau. Ambiția lui pare mare, dar e susținută de aripi străine, deci se obosește repede. În schimb, cine lucrează din chemare interioară nu se întreabă dacă e prea mult; se întreabă doar care e pasul următor. De aceea, îndoiala de tipul «mă depășesc?» e adesea un semnal greșit. Semnalul corect e altul: «acest gând e al meu sau al cuiva altcuiva?». Următoarea întrebare e ce facem cu cei care ne spun că visăm prea mare.
De ce contează Util când te îndoiești dacă ambiția ta e prea mare: dacă vine dintr-o chemare autentică, nu e nevoie să o micșorezi ca să placă celor cumpătați.