„Omul nu are un corp distinct de sufletul său.”William Blake · Căsătoria Cerului cu Infernul · 1793 · Proverbele Infernului
Corpul și sufletul sunt o singură unitate indivizibilă, nu două entități separate.
Blake contestă dualismul creștin tradițional care separă trupul (păcătos) de suflet (pur). El afirmă că experiențele fizice – plăcerea, durerea, senzualitatea – sunt la fel de spirituale ca rugăciunea. Când cineva simte bucuria dansului în fiecare mușchi, acea bucurie nu e mai puțin spirituală decât extazul mistic. Corpul este manifestarea vizibilă a sufletului.
Dacă trupul și sufletul sunt una, atunci rușinea pe care o simțim față de propriul corp nu mai are sens. Când te oprești din a-ți judeca trupul ca pe un dușman, el devine un aliat. De exemplu, atunci când simți oboseala după o zi lungă, acea senzație nu e o slăbiciune a trupului, ci un semnal al sufletului care cere odihnă. A ignora acest semnal înseamnă a te separa de tine însuți. Dar cum facem pace cu părțile din noi pe care le considerăm imperfecte?
De ce contează Ne ajută să ne împăcăm cu trupul și să vedem plăcerea fizică ca pe ceva legitim, nu rușinos.