„Nu știu dacă, printre toate popoarele, există vreo alta mai puțin sociabilă și mai sociabilă în același timp decât americanii.”Alexis de Tocqueville · Despre democrația în America · 1840 · volumul II, partea a doua, capitolul 2
Tocqueville observă că egalitatea modernă izolează oamenii: fiecare se retrage în cercul familiei și al prietenilor apropiați. Dar tocmai pentru că nu se pot baza pe o autoritate tradițională, americanii trebuie să coopereze între egali. De aici rezultă o sociabilitate de alt tip: nu conversație de saloane, ci asociații civice, cluburi, comitete. Un exemplu concret este felul în care un cartier american își construiește singur școala sau biblioteca, fără să aștepte statul.
Pasul nou e acesta: asociația nu e doar o soluție practică, ci o școală. Când oamenii se adună între egali, învață să vorbească, să asculte și să accepte că nu vor câștiga mereu. Nu există un superior care decide, deci fiecare trebuie să convingă, nu să comande. Gândește-te la un comitet de părinți care decide cum se cheltuie banii pentru excursia școlară: nimeni nu are ultimul cuvânt din funcție, doar din argument. Tocqueville vedea în aceste adunări mici adevărata pregătire pentru viața publică. Omul care a negociat o dată la școală va ști cum să se poarte mai târziu la primărie. Întrebarea care urmează: ce se întâmplă însă când oamenii nu mai se adună deloc?
De ce contează Ajută pe oricine trăiește între individualism și nevoia de comunitate, de la voluntariat la proiecte civice locale.