„Printre legile care domnesc societatea umană, există una care pare mai precisă și mai limpede decât toate celelalte: dacă oamenii vor să rămână civilizați sau să devină astfel, arta asocierii trebuie să crească și să se perfecționeze în același ritm cu egalitatea condițiilor.”Alexis de Tocqueville · Despre democrația în America · 1840 · Despre democrația în America, volumul II, partea a II-a, capitolul V
Pe măsură ce oamenii devin mai egali, trebuie să devină și mai asociați.
Egalitatea individualizează: fiecare devine mic, slab și dependent, iar un individ izolat nu poate rezista unei puteri centrale tot mai mari. Asociațiile voluntare — sindicate, asociații de cartier, cluburi, fundații — sunt școala unde cetățenii învață să acționeze împreună și contrabalansează statul. O comunitate fără orice formă de organizare civică rămâne neajutorată în fața birocrației, oricât de egală ar fi.
Tocqueville nu vedea asocierea doar ca apărare împotriva statului, ci ca o abilitate care se învață. Cine organizează un târg de cartier învață să negocieze, să împartă sarcini și să accepte decizii care nu-i convin pe deplin. Aceste reflexii se duc apoi acasă, la muncă, la vot. Fără această repetiție, egalitatea produce doar milioane de oameni asemănători, dar incapabili să acționeze împreună. Întrebarea care urmează: ce se întâmplă când oamenii delegă toată acțiunea colectivă exclusiv statului?
De ce contează Un argument pentru voluntariat și organizare civică: democrația nu supraviețuiește doar prin vot, ci prin asociere.