„Ura trebuie biruită prin iubire sau prin generozitate, nu prin ură reciprocă.”Baruch Spinoza · Etica · 1677 · Partea a IV-a, apendicele, capitolul 21
Ura se hrănește din rezistență: răspunsul cu ură îi dă combustibil, generozitatea îi taie sursa.
Spinoza gândește afectele ca forțe care se amplifică sau se sting reciproc. Ură întâlnită cu ură crește amândouă, într-un ciclu fără sfârșit; ură întâlnită cu generozitate își pierde combustibilul, pentru că nu găsește rezistența de care se hrănește. Generozitatea nu e slăbiciune, ci strategie mai puternică: îl pune pe cel care urăște în situația de a-și vedea ura inutilă. Un părinte care răspunde cu calm la crizele adolescentului le stinge mai repede decât una care urlă la fel.
Spinoza vede ura ca pe o legătură reciprocă: cel care urăște devine dependent de obiectul urii sale. A răspunde cu ură înseamnă a accepta această legătură și a o prelungi. Generozitatea rupe legătura din alta parte: îți recâștigi libertatea, pentru că nu mai depinzi de reacția celuilalt. Gândește-te la un coleg care îți taie drumul în ședințe. Dacă îl ataci, el îți ocupă mintea și după ședință. Dacă rămâi detașat, el își pierde priza și tu îți păstrezi energia. Ura te face, paradoxal, prizonierul celui pe care îl urăști. Întrebarea care urmează: ce se întâmplă, însă, când generozitatea e luată drept slăbiciune?
De ce contează Folositor în conflicte de familie sau la serviciu: a nu răspunde urii cu ură nu e naivitate, ci mijlocul cel mai eficient de a o stinge.