„Diligența este mama norocului.”Benjamin Franklin · Almanahul sărmanului Richard · 1758 · Almanahul sărmanului Richard, ediția 1758 (Prefața „Calea spre bogăție”)
Norocul nu cade din cer: e ceea ce vede ceilalți când munca ta susținută întâlnește ocazia.
Franklin răstoarnă ideea de noroc ca fatalitate: cel care pare norocos este, de fapt, cel care muncește constant și e pregătit când se ivesc ocaziile. Mecanismul e simplu: muncă susținută înseamnă mai multe încercări, mai multe contacte, mai multă experiență, deci mai multe șanse de a fi la locul potrivit. Un tâmplar care lucrează zilnic și își ține promisiunile primește recomandări și comenzi pe care vecinul lui leneș le numește «noroc».
Franklin adaugă un detaliu pe care îl trecem ușor cu vederea: așteptarea șansei perfecte este, de fapt, o formă de risc. Cel care stă să aștepte nu pierde doar timpul, ci pierde și antrenamentul. Fiecare zi de muncă, chiar modestă, îți ține uneltele ascuțite și ochiul antrenat. Gândește-te la doi vecini care vor să deschidă o brutărie. Unul așteaptă un local ideal și un împrumut avantajos. Celălalt coace acasă, vinde la piață, greșește rețete și le corectează. După un an, al doilea are clienți, reflexii și curaj. Dacă ocazia bună apare mâine, doar el poate prinde-o. Norocul, în viziunea lui Franklin, nu îți cade în brațe: se lipește de cel care e deja în mișcare. Întrebarea firească este atunci: de unde știi că ești pregătit, și nu doar obosit de așteptat?
De ce contează Util când ești tentat să aștepți șansa perfectă în loc să construiești condițiile în care șansa poate apărea.