„Nu este adevărat că este folositor să faci rău, chiar dacă este folositor să primești rău.”Cicero · Despre republică · -51 · cartea III, paragraful 34
A primi un rău te costă ceva; a face un rău te costă pe tine.
Cicero atacă ideea că nedreptatea ar fi o strategie câștigătoare. Primul pas e să separi două situații care par similare: a suferi un rău și a-l produce. Când primești rău, pierzi ceva, dar rămâi integru. Când îl faci, câștigi poate bani sau putere, dar îți distrugi reputația, conștiința și capacitatea de a trăi cu tine însuți. Un om care înșeală partenerii de afaceri poate dubla profitul un an, apoi nimeni nu mai vrea să lucreze cu el.
Pasajul merge mai departe: costul real al răului nu apare la momentul faptei, ci după. Cicero sugerează că cel care face rău își schimbă singur felul de a vedea lumea. Începe să aștepte de la alții aceeași înșelătorie pe care o practică el. Astfel, câștigul inițial se plătește printr-o viață plină de neîncredere și vigilență constantă. Gândește-te la un vecin care minte de fiecare dată când împrumută ceva. La un moment dat, nici măcar adevărul lui nu mai e crezut de nimeni. El nu doar pierde accesul la ajutor, ci trăiește într-o lume în care nu mai poate baza pe nimeni. Întrebarea care urmează: dacă reputația e atât de fragilă, cum se construiește una care rezistă?
De ce contează Astăzi asta contează ori de câte ori cineva calculează dacă merită să trișeze: la examen, în afaceri, în relații. E o invitație să incluzi în calcule costul invizibil, pe termen lung, al faptului de a deveni cineva care face răul.