„Când viciile ne părăsesc, ne lăudăm cu iluzia că noi le-am părăsit.”François de La Rochefoucauld · Maxime · 1665 · Maxima 192
Ne atribuim meritul pentru că am scăpat de vicii, când de fapt ele au dispărut din cauze externe.
La Rochefoucauld arată autoamăgirea umană: oamenii își atribuie meritul pentru că au scăpat de un viciu, ignorând că acesta a dispărut din cauza vârstei, a lipsei de oportunitate sau a oboselii. De exemplu, un fost fumător care se laudă cu voința sa poate fi doar o persoană care a dezvoltat o alergie la tutun. Virtutea aparentă este adesea întâmplare, nu caracter.
Această autoamăgire ne fură ocazia de a înțelege cine suntem cu adevărat. Când ne lăudăm că am renunțat la un viciu, ignorăm adevărata cauză. De exemplu, un om care nu mai minte la serviciu ar putea crede că s-a îndreptat, când de fapt șeful a început să verifice declarațiile. Așa pierdem șansa de a ne cunoaște slăbiciunile reale. Pasul următor explorează cum această orbire ne afectează relațiile.
De ce contează Ne învață să fim mai modești în autoapreciere și să recunoaștem că multe dintre „virtuțile” noastre sunt circumstanțiale, nu merite personale.