„Despotic rule is a legitimate mode of government in dealing with barbarians, provided the end be their improvement.”John Stuart Mill · Despre libertate · 1859 · capitolul I
Conducerea despotică poate fi legitimă pentru popoarele 'barbare' doar dacă are ca scop îmbunătățirea lor.
Mill face o distincție controversată între societățile „civilizate” și cele „barbare”. El consideră că popoarele care nu au atins un anumit nivel de dezvoltare nu sunt încă pregătite pentru libertate și au nevoie de un conducător autoritar care să le educe și să le civilizeze. De exemplu, colonizarea ar fi justificată dacă aduce educație și infrastructură, nu doar exploatare.
Mill credea că libertatea nu e pentru toată lumea imediat. Un copil, de exemplu, are nevoie de reguli până învață să decidă singur. La fel, un adult dintr-o societate fără educație sau legi scrise ar putea beneficia de un ghid ferm. Dar această logică ascunde o capcană: cine decide cine e „barbar”? Și când ești suficient de „civilizat” să fii liber? În practică, această idee a permis abuzuri coloniale, pentru că puterea nu a cedat niciodată de bunăvoie. Următorul pas e să ne întrebăm cum recunoaștem o conducere care chiar ajută, nu una care doar se justifică.
De ce contează Astăzi, această idee este criticată pentru că a fost folosită pentru a justifica imperialismul, dar ne provoacă să reflectăm asupra condițiilor necesare pentru democrație.