„Singurul scop pentru care puterea poate fi exercitată în mod legitim asupra oricărui membru al unei comunități civilizate, împotriva voinței sale, este de a împiedica să facă rău altora.”John Stuart Mill · Despre libertate · 1859 · capitolul I
Puterea asupra unui individ este justificată doar pentru a preveni vătămarea altora.
Mill stabilește principiul fundamental al libertății: statul sau societatea nu au dreptul să intervină în viața cuiva doar pentru că nu le place comportamentul său. Singura excepție este când acțiunile individului rănesc pe alții. De exemplu, nu poți fi obligat să nu fumezi acasă doar pentru că este nesănătos, dar poți fi oprit să fumezi într-un spațiu închis public, unde afectezi sănătatea altora.
Mill nu spune că orice rău justifică intervenția. Doar vătămarea directă și demonstrabilă contează. De exemplu, dacă vecinul tău ascultă muzică tare noaptea, asta îți face rău direct. Dar dacă el își cheltuiește toți banii pe jocuri de noroc, asta nu te vatămă pe tine, chiar dacă ție nu-ți place. Aici apare întrebarea: cum definim exact vătămarea?
De ce contează Acest principiu este baza dezbaterilor actuale despre limitele libertății, de la vaccinare obligatorie la discursul instigator la ură.