„Cine deschide o poartă de școală închide o închisoare.”Victor Hugo · Mizerabilii · 1862 · Partea a doua, cartea a cincea, capitolul despre mănăstirea Petit-Picpus
Fiecare copil învățat azi e un adult pe care societatea nu-l va pedepsi mâine.
Hugo exprimă o credință a secolului al XIX-lea în puterea instructării: ignoranța hrănește crima și mizeria, iar școala le taie rădăcina. Mecanismul e preventiv, nu punitiv: fiecare copil învățat e un viitor adult care are mijloace legitime de a trăi și un spirit capabil să distingă dreptatea de forță. Un copil din cartier sărac care învață o meserie nu ajunge mai târziu în fața judecătorului, iar societatea economisește două clădiri.
Hugo vede școala ca o investiție care se plătește singură în timp. Un om care știe să citească poate semna un contract, poate verifica o plată, poate cere ajutorul legii. Ignorantul depinde de alții și acceptă mai ușor un abuz. Gândește-te la un muncitor care nu poate citi salariul scris pe foaie și primește mai puțin decât i se cuvine, fără să știe. Alfabetizat, el apără singur interesele. Aceasta e puterea reală a instrucției: ea mută omul din poziția de victimă în poziția de actor. Dar dacă educația previne crima, întrebarea următoare e cât de repede se vede acest efect într-o societate.
De ce contează Relevă astăzi în dezbaterile despre finanțarea educației: fiecare leu investit în școală e un leu necheltuit pe securitate și pedepse.