olivlaw

Din cărți

Moartea e un eveniment tolerabil, dar a exista fără a trăi cu adevărat e un dezastru tăcut.

Victor Hugo · Mizerabilii · 1862 · Partea a IV-a, cartea a XII-a, capitolul III1 minut de cititdomeniu public
„Să mori este nimic; să nu trăiești niciodată este groaznic.”Victor Hugo · Mizerabilii · 1862 · Partea a IV-a, cartea a XII-a, capitolul III

Moartea vine o singură dată; a nu trăi niciodată se repetă în fiecare zi.

Distincția e între sfârșitul biologic și risipa existenței. Moartea vine o dată și e inevitabilă, deci nu e o vină. Groaza e viața trăită la modul minim: fără curaj, fără iubire, fără alegeri proprii, doar supraviețuire. Un om care rămâne zeci de ani într-o muncă urâtă și într-o relație goală, din frică, moare de multe ori înainte de a muri o singură dată.

Hugo întoarce frica pe dos. Ne temem de moarte, dar moartea e singurul lucru care nu ne poate fi luat: vine oricum. Ce poate fi luat e viața, bucată cu bucată, fără ca nimeni să observe. Un om poate amâna totul câțiva ani, cu promisiunea că mai târziu va începe. Apoi amânarea devine obicei, iar obiceiul devine destin. Gândește-te la cineva care păstrează un instrument la care nu mai atinge de un deceniu, zicând că are prea mult de lucru. Instrumentul nu s-a stricat; s-a stricat ceva la el. Dezastrul tăcut nu anunță nimic, nu dă febră, nu doare. De aceea trece neobservat, ani la rând. Întrebarea următoare e cum îl recunoști la timp, înainte să devină permanent.

De ce contează Fraza funcționează ca un test onest: dacă te trezești zilnic fără să-ți pese de nimic, poate că problema nu e moartea, ci faptul că nu ai început încă să trăiești.

A muri o datăA nu trăi deloc
Două grozavii în balanță: una e inevitabilă, cealaltă e aleasă

← Vezi tot fluxul