„Tu nu ești pește — de unde știi ce bucurie are peștele?”Zhuangzi · Zhuangzi · -300 · capitolul 17
Nu poți verifica niciodată trăirile altcuiva — le poți doar ghici prin analogie cu ale tale.
Fraza vine din celebrul schimb de replici de pe podul peste râul Hao, unde Zhuangzi afirmă că peștele e fericit, iar Huizi îi obiectează exact asta. Zhuangzi răspunde că a știut ce simte Huizi când l-a întrebat — deci cunoașterea altuia e posibilă prin analogie și proximitate, nu prin dovadă. Textul lasă ambele poziții în picioare, arătând că întrebarea despre mințile altora nu are răspuns decisiv.
Cardul arată că nu putem verifica trăirile altora. Pasul următor: asta nu ne obligă la tăcere, ci la o alegere. Când vecinul tău zice că e bine, poți refuza să-l crezi, sau poți accepta că analogia cu tine însuți e suficientă pentru viața de zi cu zi. Zhuangzi sugerează a doua cale: cunoaștem prin apropiere, nu prin dovadă. Gândește-te la un copil care plânge noaptea. Nu știi ce simte exact, dar răspunzi totuși. Întrebarea devine atunci: cât de departe se poate întinde această apropiere — până la animale, până la străini?
De ce contează Pune în discuție limitele empatiei și ale judecății: atribuim celorlalți trăiri pe care nu le putem verifica.